Mă chinuie talentu',
dar mă grăbesc:
mă tem ca mi se ia curentu'.
Sau că vine erupţia solară
şi mintea-mi ramane goală;
că de la aşa căldură
neuronii o iau pe arătură.
Am dat si sfoară-n ţară
la geologi- căutători de piatră rară,
că am nevoie de inspiraţie
să scap de a generalilor conspiraţie.
Au auzit si bandiţii,
care furau de la ăi' bogaţii,
si au pus-o pe vrăjitoare
să aburească mlaştinile inşelătoare
ca să se piardă geologii
şi noi să o facem pe milogii.
Au intervenit si preoţii,
care erau in cârd cu hoţii,
că nu degeaba îi cheamă
"întunecaţii fără iubire de mamă".
Iată că a ajuns vestea pe insulă
şi piraţii au luat-o ca pe o insultă:
nimic important nu se intâmplă
fără a lor intervenţie in luptă
si fără al lor steag de temut
ce aminteşte de craniul dispărut.
Dar iată ca inspiraţia
si-a facut- in sfârşit- apariţia.
Şi le-am tras la to(n)ţi o cafteală
să mă pomenească lumea fără fereală.
Cum adică "cum mă cheamă"?
"Croitoraşul" mi se spune, fără îndoială!
Lupta nu se mai dă cu armele si călcând pământul:
acum, lupta se dă cu... cuvântul