Episodul 14 : Flăcările albe ale Limanului
Flacăra din noi
e altfel decât o arată cuvântul.
Focul nostru nu se stinge
în serile când bate vântul.
Scânteile care se înalţă
din aşchii lemnoase ce mor,
se ţin de oiştea cerului,
în bătaia vântului rătăcitor,
printre cuvintele albe,
care răsucesc încet-încet
spirala timpului înţelept,
către inima noastră şi-un sfert...
Flacăra din noi
e altfel decât o presimte instinctul;
clipă peste clipă,
înălţăm din tăceri, un ziggurat
peste temeri de care, trecutul
încă nu a scăpat.
Suntem timp, prin care venim
şi ne strecurăm spre apus,
printre nelinişti frivole
şi adevăruri clare ce-am spus...
Suntem lupi şi ştii bine
că focul alb, ce arde în noi
e altul, cu totul altul,
decât focul albastru, ce vine...