Episodul 7 : Nocturnă cu lună plină şi-un cadet auto-ironic
Trecuse binişor de miezul nopţii,
Sus - lună plină, jos, în iarbă,
Cu arcul părăsit în voia sorţii,
Stă tolănit un brav Cadet.
Luptase cu piraţii şi tâlhării,
A stat pe calu-i prins în chingi,
În lupte-alăturea cu generalii,
Trecând prin foc şi pară pe wikingi,
S-a străduit mereu să facă pace,
În colţul lui romantic de Liman,
Să facă orice lucru, cum se face,
S-aprindă focuri, ca un piroman
Şi astfel insula să-i meargă înainte,
Dar mai ales, pe lângă toate-acestea,
S-a străduit - cu drag - să pună în cuvinte
Viaţă haitei, să spună lupilor povestea...
Se va vedea ce-a învăţat şi ştie
De când era lupan şi n-avea colţi:
Haita trăieşte şi respiră - ESTE VIE,
Sub ale codrului 'nverzite bolţi.
Şi tot ce azi i-adună laolaltă
Nu-i existenţa strictă-n trup,
În blană gri, în coamă înfoiată,
În şfichiul cozilor de lup...
Cât, mai ales, e-n urletul cântat lupeşte
În care-auzi cum clocoteşte viaţa
Şi în salutul lor, ce uneori uimeşte,
Când spun în orice clip'-a zilei: "Neaţa!"
La toate-acestea se gândea Cadetul,
Care, departe de a fi un pustnic,
E-ntr-un război tăcut cu internetul...
S-atunci i se ivi un gând năstruşnic:
Cei ce-au dansat cu lupii-au luat un Oscar,
(Dansând doar pe ecran şi nu sub cerul auster)
Cadetul, de s-ar face-al haitei cronicar
Nu s-ar învrednici măcar de-un Pulitzer?
Desigur, trebuie s-o spun de la-nceput,
Că asta-i doar o glumă de Cadet imberb...
Simţul umorului, la lupi, e înnăscut,
Iar auto-ironia acrişoară, le e verb!
Răspunde cu citat
