Povestea insulei tale!

[yrenee12]

Undeva departe pe o insula isorita plina de verdeata cu luminisuri si animale pasnice .Un grup de colonisti harnici si priceputi sau apucat sa colonizeze aceasta frumoasa insula creind un adevarat paradis .Timpu trecu si colonisti nostri harnici si priceputi in toate cele, dezvolta aceasta insula cu diferite cladiri,case frumoase, lanuri manoase,ferme,cariere , mine cu diferite minereuri cre de care mai pretioase,fabrici,turnatori si topitorisi, cazarma unde se instruesc soldati de diferite ranguri pentru fugarirea tilharilor si apararea insulei de raufacatori care au incercat sa distruga acest frumos peisaj ne amenajindul si lasindul sa se degradeze . Insa acest lucru nu a fost acceptat de colonisti nostri alungindui de pe insula si redind acesteia adevarata ei fata muncind din greu luptind si trudind pe fiecare bucatica din acest tinut .Aliindu-se cu alte insule in BREZLE pentru a face comert si sa se ajute reciproc .In acest tinut misterios se apropie o mare sarbatoare si cu iz religios care ii binedispune atit pe oameni cit si pe autoritati . Primaru alaturi de locuitori si muncitori insulei infrumuseteaza cladirile, casele ,drumurile si cele mai indepartate poteci ale insulei cu ghirlande de flori frumos mirositoare ce schimba aspectul si mirosul insulei pentru aceasta mare sarbatoare.Locuitori acestei insule se pregatesc de aceasta sarbatoare cu curarenie diferite feluri de mincare, prajituri, cozonaci,oua rosi si de mai multe culori ,dind un miros inbietor cu iz de sarbatoare in tot tinutu .Pregatirile se apropie de sfirsit deoarece sarbatoarea se grabeste sa se astearna peste acest frumos loc iar locuitori acestui tinut va transmite un calduros PASTE FERICIT!! si un ... HRISTOS A INVIAT!!!

[GSR03]

Insula lui Periam!
the Settlers Online.

Periam,fiul unui negustor,un bun explorator de altfel,primeste-n dar de la marele Ogrite,inteleptul si cuceritorul multor asezari,un tinut,sa fie doar al sau,sa traiasca-n armonie alaturi de tatal sau ce-l crescuse cu atata truda dupa ce mama ii murise cu anii in urma din cauza unor indivizi necunoscuti ce doreau de la ea monede,si pentru ca nu avea a fost sentinta finala.Trecatorii se minunau cu totii la cat de tanar e acest baiat si e acum ajuns conducator.Privind in sufletul sau,cu totii au zarit o inima mare,parca de leu si neinfricata,si de-ndata au cerut drept de sedere.Mana de la mana au pus Periam si tatal sau,iar cu ajutorul unor oameni ce-si cautau inca un loc prielnic pentru familiile lor,au cladit o primarie,aceasta avea sa fie una fastuasa,doar era locul unde tanarul nostru va sta timp indelungat.Incet incet au aparut si primele locuri de munca,un exemplu ar fi carierele de piatra ori de marmura,ferme,mori si alte cele,iar pe parcurs din ce in ce mai multe,multe cabane vanator,macelarii,turnatorii,ce pot sa zic,un mic festin in paradis!,e prea frumos,parca-i un vis,si cum nicicand nu poate fi perfect,a aparut primul defect.Bra' sau "cel nemilos",cu'a sa banda de talhari,da navala in tinut si in cateva minute,risipi o munca asidua.Neajutorati,oamenii au cedat,slugi au devenit,dar el nu s-a lasat,e Periam clar de el e vorba,si pe-nserat,a dat navala-n cortul lui Afat,fiul lui Bra,si dintr-o lovitura simpla de cutit,nicicand s-a ridicat.Zarva mare s-a facut,si de frica n-au crezut,ca-i vorba de-un simplu om ca fiind partas la o asemenea grozavie,gandeau talharii,si-au plecat.Insula era pustie,pestele si painea s-a furat,carnea si carnatii s-au stricat,nimic bun nu s-antamplat.Un discurs frumos tinut de tatal lui Periam,a reusit sa adune laolalta toti oamenii si incurajati de reusita,au pus bazele primei cazarme,unde s-au instruit toti colonistii,si de acum aveau sa fie ei ce doreau a cucerii si razbuna toate umilintele traite.Asa s-a si-ntamplat,taramul lor n-a mai fost calcat,mai ales de oameni ca si Afat,si tot ce-a fost frumos candva,acum,ei bine da! reinvia!.Acest tinut e si acum,el se dezvolta pentru toti cei care,nu au doar un suflet mare,si si o inima de leu,asa cum Periam are!.




semnat: GSR03 the Settlers Online

[ekke]

Povestea Sarbatori de Paste .


A fost o data un Iepuras care iubea atat de mult sarbatoarea de paste incat livra oua de Paste numai in zonele in care unde erea multa prosperitate , unde mestesugari fabricau unelte , marmura si multe altele . Un iepuras care vroia ca munca depusa sa fie rasplatita . Iepurasul settlers venise pe insula primarului ekke pentru al rasplati pentru munca depusa si pentru al ajuta sa pregateasca o mare sarbatoare . Sarbatoarea Pastelui !!

Primarul orasului ekke erea foarte fericit de cum mergea treaba pe insula lui , totul erea o armonie . Impreuna cu ierpuarsul au pus la cale o mare petrecere cu multe oua , mancare si distractie . Acestia mai aveam de pregatit doar primaria ca locatie pentru petrecere , trebuia impodobita si nu aveau ajutor. Nu aveau timp sa termine toata pregatirea pana la petrecere de acea au trimis o scrisoare catre " breasla" si sa`u apucat de treaba . Dupa un timp Liderul breslei a fost foarte fericit de idea primarului ekke pentru petrecere si sa oferit sa ii ajute cu pregatirea.

Fericirea pastelui este peste toata insula .

Colonistii plini de armonie se pregatesc in casele lor de sarbatoarea pastelui . Mirosul imbietor de cozonac cald se plimba adiat de vand pe insula . Asteptand cu drag marea sarbatoare de paste , coloniisti se bucura de aceasta armonie , familile sau reunit pentru aceasta frumoasa sarbatoare .

A venit si sarbatoarea pastelui.

Toata lumea de pe insula settlers sa strans in fata primarii. Primarul ekke erea foarte bucuros vazand atatia colonistii p
lini de viata si de aromnie , famili unite si copii bucurosi.
Primarul ekke a anuntat ca petrecerea sarbatori de paste va avea loc la primarie si a anuntat prezenta " iepurasului settelrs " si pe "membri breslei" care au impartit tuturor colonistilor oua rosi si cozonac cald . Toata lumea erea foarte fericita.

Primarul a tinut sa faca un anunt pentru toti colonisti : Fie ca spiritul Sfant al Sarbatorilor de Paste sa va lumineze sufletele si casele! Dumnezeu sa va binecuvanteze , sa va ocroteasca si sa aibe grija de insula Settlers !

Dupa acest anunt toata lumea sa bucurat de spusele primarului , sau bucurat pentru el si pentru ca insula este unita. Petrecerea a continuat , iepurasul a sarbatorit impreunsa cu colonisti , mancand oua , cozonac si distranduse alaturi de cei dragi.

Paste fericit !

[Nalepa]

Din uşa Manastirii de Calugari se deschide o străduţă ca o alee până în capatul sectorului 1, iar în intersecţia asta mică, pe locul unei Mori de apa, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un Iepure de marmură, lustruit bine şi proţăpit pe un mic postament cubic, de piatra.

Sett, un colonist, l-a văzut chiar de pe când era construit cu efort şi probabil că a fost primul care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliţă de fier era scris numele lucrării: Raving Rabbid. S-a uitat îndelung la statuia ciudată, care părea rămasă de la o cariera de marmura . De ce era pusă acolo, ce eveniment însemnat trebuia să amintească? Nu putea să-şi dea seama. I-a mai aruncat apoi câte o privire, de la fereastra resedintei sale, încercând să-i pătrundă misterul, însă fără succes.

Într-o dimineaţă s-a trezit fulgerat de-o idee. A coborât din nou în stradă, iar în lumina de aprilie i s-a părut că el însuşi ar putea să-i dea o valoare blocului săpunos, lângă care nu văzuse încă pe nimeni oprindu-se. Şi-a luat o unealta, iar în mai puţin de un sfert de ceas a acoperit cu litere mici monumentul. Mai întâi a scris titlul: "Aici zace comoara Tradatorilor." Apoi, ceva mai mic, a rotunjit cu grijă şi celelalte litere: "Într-un text al soldatilor ce au suporavietuit aventurii, se spune că se va naşte un colonist, care-şi va scrie o dorinţă pe o bucata de harta, va fi o dorinţă oarecare. Apoi colonistul o va îngropa exact în acest loc. În Săptămâna Luminată, a anului 2013, toate străzile de pe insula vor fi acoperite de aurul Tradatorilor, iar la trei zile după aceea, dorinţa colonistului se va împlini."

Sett era foarte mulţumit de ideea care-i venise.
De la fereastra resedintei lui putea ţine sub supraveghere toată intersecţia.

Mai întâi locuitorii insulei s-au oprit să citească textul, în special cei care treceau pe-acolo spre Manastirea de Calugari. Se apropia Paştele, iar printre Resedintele nobile de pe mica stradă, se strecurau prin ceaţa dimineţii o mare parte din colonistii insulei. Ajungeau în intersecţie şi dădeau cu ochii nu atât bucatii de marmură, cât textului, pe care îl citeau din curiozitate ori din neglijenţă, gândindu-se apoi la el până când intrau pe poarta Manastirii. Apoi, câte unul se întorcea plin de gânduri şi îngropa discret bucata de harta lângă statuia Primăriei.

Sett aduna imaginile vazute de el si viseaza la o carte care să cutremure insula, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în faţa iepuroiului din răscruce decât în Manastire.

De Joimari se adunase atâtea bucati de harta că s-ar fi putut cumpara chiar si o cutie misterioasa de aventuri. Mâini întreprinzătoare au adus pietre şi scânduri, sub care stăteau tescuite bucatile de harta ale colonistilor de pe toata insula . Iar în Vinerea Patimilor au început să curgă şi din alte zone. Căci vineri seara, în intersecţia monumentului, pe care acum oricine îl numea Iepurele Comorii, imediat ,au şi început să se verse grupuri de colonisti, care păreau coborâţi dintr-o corabie, în special elevi de la Scoala sateasca, puşi pe distracţii, dar care odată sosiţi în intersecţie, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Sett şi un dor pitit de multă vreme îi cuprindea. Puţini dintre cei ajunşi până aici se abţineau să nu-şi scrie dorinţa pe o bucăţică de harta, pe care s-o ingroape apoi. Nu era vorba doar despre dorinţa de-a găsi comoara Tradatorilor, ci şi de imboldul aburit de a lua parte la dorinţa celorlalţi.

În Noaptea de Înviere lumea a venit să ia Lumină din poarta Manastirii de calugari, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă şi lângă Iepurele de marmură..

Zilele Paştelui s-au scurs iar, de la fereastra lui, Sett a văzut feţe şi spinări de colonisti care îşi puseseră nădejdea în textul scris cu uneltele de catre el. Bineînţeles, toată lumea ştia că era opera unei mâni oarecare. Primăria chiar ameninţase că va cere despăgubiri pentru distrugerea monumentului.

Dar acestea erau fapte secundare. Colonistii veneau la Iepurele Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalţi şi să simtă gustul unei fericiri spre care tânjeşte orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor.

Sett adunase suficient material pentru carte. Şi în timp ce aduna bucăţelele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neaşteptate de stropii unei ploi hotărâte. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiaşe galbene. Sett întinse mâna şi văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă şi stranie, căci din culmile albastre ale cerului ploua cu minereu de aur. Din stradă se ridicau glasuri de colonisti, iar dinspre Atelierul de Reciclare se vedea o mică vânzoleală, din care Sett nu distingea decât fustele colorate ale florăreselor. În poarta Macelariei un bărbat îşi dezbrăcase cămaşa în care încerca să prindă fulgii mari şi strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Sett, însă în acelaşi moment îşi auzi râsul care ştia să-i pună frână la orice bazaconie ţâşnită din abisurile creierului. Strânse palma şi simţi atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui şi o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraş foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor minereul fin şi aurit.

Străzile deveniră într-o clipă curate, iar omul din faţa Macelariei îşi privi cu uimire cămaşa, acum decolorată şi subţire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obişnuite, nu mai trecură nici colonisti.

Câteva zile toata insula vorbiră despre acea amiază de aprilie, în care străzile ei se acoperiseră pentru câteva minute cu minereu de aur. Unii, care nu văzuseră ploaia, se îndoiau de existenţa ei.

Şi în timp ce Primăria cheltui o groază de monede să şteargă textul de pe Statuie, Sett îşi termină cartea, care arăta câteva imagini tremurate şi ceţoase, despre oamenii îngenuncheaţi în faţa unui Iepure de marmură.
Din toată povestea, al cărei con¬structor se crezuse, nu mai rămăsese decât o grămăjoară de praf auriu, păstrat cu veneraţie în buzunarul unui Veteran.

[FAR1810]

Amu cica a fost odata un Crai ce traia intr-un castel alb. Si castelul era incojurat de 3 paduri de pin si alte 3 paduri de stejar si inca 3 paduri de lemn exotic. Multi spun ca imparatia craiului era fara limite, altii spun ca e defapt o insula mare iar altii nu spun nimic si doar se bucura de bunatatea craiului caci craiul era tare bun cu oamenii sai in special de sarbatori.
Si uite asa au venit si Sarbatorile de Pasti si Craiul a dat sfoara in tara ca doreste cele mai frumoase nestemate pentru fiicele sale care erau 3 la numar. Oameni din tot locul venira. Vrajitoarea mlastinii, o vrajitoare nu prea respectata dar de la care totusi multi ar putea invata multe, i-a oferit nenumarate obiecte pretioase cu care ar putea sa dea la schimb pentru nestemate dar nu l-a multumit pe Crai. Pana si Victor cel Teribil a venit la usile imparatiei si si-a dedicate viata spunand ca el va cauta acolo unde exploratorii nu indraznesc sa paseasca dupa nestemate. Cavalerii negrii au promis ca isi dau castelul in loc de nestemate doar ca sa-l satisfaca pe Crai. Totusi nimic din toate acestea nu l-au multumit pe Crai si a decis ca cel care ii adduce cea mai frumoasa si cea mai mare nestemata ii va da drept recompensa pe fiica lui cea mai mare.
Astfel, s-a infatisat un tanar voinic care i-a zis ca va cauta nestemata, insa numai daca va primi ajutor de la vrajitoare de la Victor si de la Cavaleri. Si pleaca voinicul nostru si ajunge pe taramuri nepasite inca de om. Dupa 30 de zile si alte 30 de nopti dupa ce I s-au terminat carnatii de drum crezand ca totul a fost in van ajunge pe un pamant nou ptr toti curajosii nostrii unde soarele tropical ardea sus pe cer. Cladirile li se pareau bizarre intrucat nu au mai vazut astfel de cladiri iar oamenii locului nu parea prea primitori. Legenda locului spune ca un cerb alb are in frunte cea mai mare nestemata vazuta de om si oricine incerca sa se apropie de cerb murea numaidecat caci privirea cerbului era ucigatoare. Nemaitinand cont de cele spuse vrajitoarea se crede vrednica de a-l omori pe cerb si decide sa actioneze singura. Degeaba caci asta a fost ultima data cand s-a mai auzit despre o vrajitoare a mlastinii. La fel au procedat si Victor si Cavalerii care se credeau mult prea superiori ptr cerb si-au incercat si ei norocul, insa au impartasit aceeasi soarta cu cea a Vrajitoarei. Suparat voinicul se pune pe ganduri si incepe a intreba ici colo despre cerb. A aflat ca acesta doarme in fiecare zi dupa ce se adapa dintr-o fantana arteziana. Nu i-a trebuit mult voinicului nostru sa sape o groapa sis a astepte ca cerbul sa adoarma. Cand in sfarsit a adormit HOOP, voinicul sare din ascunzis si ii taie capul si dupa se ascunde inapoi. Alte 12 ore a stat voinicul in groapa caci cerbul ragea intr-una-I numele si il chema la moarte. La lasarea serii iese din ascunzis si ia nestemata din fruntea cerbului cel alb.
Se intoarce triumfator la imparatie si nu-I cere Craiului decat pe fiica lui cea mare si sa faca cel mai mare ospat ca toata lumea sa se cinsteasca. De atunci si pana acum se tot povesteste din generatie in generatie fapta voinicului far’ de nume si multi isi amintesc ca o data cu venirea sarbatorilor au inca un motiv in plus sa fie si mai veseli si cu dare de inima.

FAR1810