„Carieră epuizată de marmură” sună ca „statuie lăcuită de lemn”
Carieră de marmură epuizată, domnilor! Nu lăcuieşte pe nimeni lemnul.
„Carieră epuizată de marmură” sună ca „statuie lăcuită de lemn”
Carieră de marmură epuizată, domnilor! Nu lăcuieşte pe nimeni lemnul.
Adevărat, e cam "sucită" expresia
Totuşi, adjectivul urmează substantivul pe care il determină, în cazul nostru cariera e cea epuizată, nu marmura. În celălat caz, e mai simplu pentru că indiferent unde ar sta adjectivul, el nu poate determina substantivul "lemn", pentru că nu au acelaşi gen.
De acord.
Se poate altfel formula, cu dezavantajul de a lungi vorba, „Carieră de marmură (zăcământ epuizat)”.
Voi transmite această sugestie Echipei de dezvoltare; îţi mulţumesc pentru implicare!