Creațiile jucătorilor

http://static.cdn.ubi.com/0034/archi...otlight_RO.png

Dragi coloniști,
Avem plăcerea să vă anunțăm că ”În lumina reflectoarelor” revine cu obișnuitul premiu de 500 de nestemate, oferit celor mai originale, inspirate, folositoare sau frumoase creații ale voastre, fie ele poezii, fotografii, ghiduri, sau orice altceva.

http://static.cdn.ubi.com/0034/archi...r_rules_RO.png

• Deținerea unui cont de jucător
• Drepturile părților terțe trebuie respectate
• Jucătorii minori trebuie să ceară permisiunea părinților
• Postați creația voastră (de ex. o imagine) aici, răspunzând acestei postări

Alegerea câștigătorilor

• Echipa Ubisoft/Blue Byte alege candidații pentru ”În lumina reflectoarelor”
• Oricare candidat poate fi contactat de managerul de comunitate și întrebat dacă este de acord să fie câștigătorul
• Premiul va fi trimis în contul de joc al câștigătorului cât mai curând
• Anunțarea câștigătorilor

Participanții își dau consimțământul ca Ubisoft/Blue Byte să anunțe câștigătorii și să prezinte creația pentru care au fost recompensați. Numele reale nu vor fi făcute publice, dar nickname-urile, lumea de joc și versiunea de joc, da. Creația (de ex. o imagine) va fi salvată pe serverele Ubisoft/Blue Byte pentru a o prezenta. Canalele ce vor fi folosite pentru anunțarea câștigătorului și pentru prezentarea creației sale sunt website-urile internaționale, grupurile de Facebook și canalele de Twitter dirijate de Ubisoft/Blue Byte (în special canalele “The Settlers Online”).

Puteți accesa anunțul oficial aici.
Puteți accesa subiectul de feedback aici.

Distrație plăcută :)
BB_Imtia

ARCASUL FARA ARC


Baiatul se numara printre cei care cautau intelesuri ascunse in toate faptele si lucrurile ce il inconjurau. Unora le afla, altora le cauta inca, talmacirea. De multe ori statea si se intreba ce este mai bine: sa creada tot ce aude sau sa ridice dintr-un umar si sa treaca mai departe ca si cum nu ar fi auzit nimic, ca si cum totul ar fi o parere? Recunostea, cu putina ezitare, ca i se intampla sa stea seara, de vorba cu vantul si de fiecare data, el venea cu cate ceva nou, o poveste, vreo intamplare….Ca si cand, batranul palavragiu n-ar avea alta treaba decat sa scotoceasca in joaca tainele pamantului si ale apelor si sa adune tot ce se poate duce mai departe, frunze, praf, crengute si chiar vorbe.

Fireste ca baiatul se bucura atunci cand afla cate ceva nou si uneori, cauta sa spuna si altora. Asa se face ca isi aducea aminte de povestea tragatorului cu arcul, desi acum, dupa atata timp, incepuse a se indoi ca vantul i-o povestise chiar cu acele cuvinte...Se prea poate ca si el sa fi adaugat cate ceva, dupa cum ii dictase inima, ori, poate incredibila poveste se afla acolo, in inima lui si vantul doar rascolise putin frunzele care o acopereau, scotand-o la iveala...cine mai stie acum, dupa atata timp...?

Povestea spune ca foarte demult, locuia intr-un sat aflat la poalele unui munte, cel mai tare tragator cu arcul din lume si intr-o zi, la el, vine un tanar sa-l roage sa-l lase sa-si faca ucenicia pe langa el. Mesterul arcas este de acord si vreme de douazeci de ani, il invata tot ce stia din mestesugul trasului cu arcul. Iata ca vine si ziua cand ucenicul paraseste satul de munte.

Maestrul sau il insoteste o buna bucata de drum, cam pana aproape deiesirea din sat si se despart, dar cand ajunge in capatul ulitei, ucenicul pune o sageata in arc si trage catre maestrul sau. Celalalt se intoarce incercat de o presimtire, vede ca ucenicul a tras o sageata spre el si face acelasi lucru, sageata pe care o sloboade la randul lui, o intalneste pe cea care venea catre el, frangandu-se amandoua. “De ce ai facut asta?”, il intreaba pe ucenic, apropiindu-se de el. “Oh,- i se raspunde - voiam sa fiu eu, cel mai bun arcas din lume, cu tine eram doi...”Plecase ochii a parere de rau, dar maestrul nu parea foarte suparat. Ii spuse doar, cu o umbra de regret in glas:“Si cat de tare te-ai fi inselat!...Nici tu, nici eu, nu suntem cel mai bun ...Acela e un batran care locuieste pe varful muntelui . El trage cu arcul fara sa traga cu arcul”.

Chiar daca vorbele maestrului nu-i fusesera tocmai limpezi, ucenicul ia drumul muntelui si dupa cateva zile de urcus ajunge in varf , unde-l intalneste pe batran. “E adevarat ca stii trage cu arcul, fara arc?” “Da, e adevarat”, ii raspunde batranul. “Arata-mi, rogu-te si mie!”. Batranul intinde bratele goale, ca si cum ar fi intins coarda unui arc invizibil, tinteste o vreme vazduhul si cand lasa mainile jos, un vultur se prabuseste la picioarele lui. Alti douazeci de ani ramane pe munte, cel care tocmai urcase muntele pentru a invata de la batran sa traga cu arcul fara sa traga cu arcul. Era si ucenicul mult mai varstnic, de-acum.

Dupa douazeci de ani batranul de pe munte se stinge si ucenicul coboara in sat, tocmai cand fostul lui profesor, cel pe langa care ucenicise in tinerete, tragea sa moara. “Stiam ca ai sa vii, te-am asteptat pentru a-ti darui arcul meu”. “Arcul tau?” intreaba cel coborat din munte. “Ce este acela arc?”...

Aceasta este povestea Arcasului fara arc, pe care baiatul o aflase intr-o seara frumoasa de toamna, ascultand vantul. Iar baiatul, dupa lungi clipe de cugetare, asemui vantul cu batranul Arcas fara arc , de pe munte. POVESTE? Ce este aceea poveste?-se intreba ganditor baiatul. La fel de bine se putea vorbi despre acela care spune povesti fara a spune nimic ca si despre acela care-si tace povestile fara de numar. Ce era, asadar, povestea? Un strop de vis? O scama de viata? Baiatul incercase sa afle raspunsul de la batranul Vant, dar i-a fost peste poate - acesta radea si pleca mai departe, nelinistit. Baiatul a aflat doar ca povestile vin si pleaca. Au viata lor. Se supun altor legi. Cine sa stie, cand si cum se sfarsesc cele care incep si se deruleaza sub ochii nostri...?
Arcasul fara arc, cel care vaneaza doar cu puterea mintii, ar putea fi urmatorul in ierarhia arcasilor care haladuiesc in tinuturile impadurite ale Limanului cu Stejari...doar povestile, ca si eroii lor, se nasc, traiesc si mor in imaginatia noastra...

"Arcasul fara arc", se dedica echipei tehnice BB, celor care au in grija Limanul cu Stejari, in semn de apreciere.

Semnat: Catrina, din neamul sufletelor ratacite.

CAFEA LA TAVERNA, PE INSULA


dedicata lui Porta, pentru ca mi-a fost sursa inocenta si involuntara de inspiratie!







Ce luna de aur e-afara, si-nauntru, ce mai prafuri de pusca!




Jonas, barmanul cu plasture-n barba,

isi incrunta spre mine, spranceana:

- Ce vrei? - se rasteste fornait, ca un cal

care vede belsugul de floare si spice din iarba,

iar zambetul stramb i-aluneca-n vasul cu gheata...

Presupun ca acasa la el , o nevasta barbata,

il tine cu zabala stransa - amarnica viata -

si-i mai lasa si crupa de bice brazdata...



- O cafea - zic - batrane...! Sa fie scurta si-amara,

sa-mi falfaie cordul o eternitate in plus,

eventual, pana la solstitiul de vara,

ca doar mort poti, cu potentarile astea, sa dormi dus...!



Mi-arunca din gavane o ciosvarta de noapte,

baiguind ceva despre sticla de vin,

golita aseara cu vanzatoarea de soapte

si-un mercenar cu accentul strain...

Ah, de mi-ar turna doua sucuri de prune-n botine

si cat brandy-intr-o sticla plina de praf, i-a ramas...!

Si ce daca-i praf? Nu-l strege, batrane,...mai bine,

ia-l in palma, cu grija si trage-l cu sete, pe nas...!

Si-o sa-ti para camasa prea stramta in umeri,

iar figura mea trista, ti-o parea familiara

si-ai sa vrei castigul in monede de aur sa-ti numeri

dupa ce-ti scoti musteriii, in suturi, afara...



Ce luna de aur e-afara, si-n taverna, ce prafuri de pusca!



Ce scarba de viata amara! Ce destin pradator...

Se lipise de el ghinionul, ca un afis cu erata,

la o pies'-anonima de teatru de-amatori,

pe care o mai vede-n alb-negru, cateodata,

cand Natalia, fata buna, cu buze prea rosii

si ciorapii la fel, ii danseaza pe mese, aiurea...

Din batranul Siam par sa-i fie stramosii

si-n miscari rasucite, feline, i-i scrisa menirea,

stie Jonas prea bine, de demult, cati demoni,

sub pielea ei aramie, pot inca sa arda...!

Si ranjeste a ocna, cand femeia se-apropie, usoara,

cu privirea cersita pentr-un loc la mansarda...

Natalia-i cere-o hartie de zece, un gin, o tigara...

Jonas are de toate, i le da...sa stie ca-i domn !

Nici nu-i scumpa iluzia, si ce ieftin e visul !

Iar Jonas, se stie, cu ea e un galanton,

infocata Natalia - e-o actrita de zece!...



- Nu mai vine cafeaua? - intreb - Ca-i tarziu...

- Se-nchide localul - imi zice - bea si tu una rece !



Natalia-si misca familiara, soldul incins...

Se topise si Jonas, si gheata-n pahare.

potentarile-s gata, in stea, ma trezesc ca din vis,

stau in cort generalii, plictisiti de-asteptare

Zace noaptea-n rigole si taverna s-a-nchis,

eu incerc sa n-adorm, imi calc umbra-n picioare...



Dar, ce prafuri de pusca-n taverna si ce luna de aur e-aici!

MENTENANTA DIURNA ...DE EVENT


Se sprijina-n bastonul stramb, batranul Toma, de la Manutanta
Plin de faina si trudit, cum sta pe pragul alb al Brutariei lui,
Cam suparat ca iar l-a prins cu painea-n test, o noua mentenanta...
Iar n-o sa-i creasca aluatul...si-apoi, profitul - ia-l de unde nu-i !
Batranul Toma - fost soldat - priveste.n jur cu multa-ngrijorare.
Il vede, dincolo de gard, pe Bliss-Fortosul, cum iese-n gura minei, aferat,
Privindu-l cam de sus pe Toma, da scurt din cap, cu ingamfare,
Simtindu-se mai sus cu-o treapta si mandru ca-i atat de...potentat !
"Hmm!"- zice pentru el , batranul, tragand de la chimir o pipa veche.
"Esti bun cu perje, mai, baiete!"- si-si trage nasul, plin de importanta.
"Esti potentat din cap, pana-n picioare...si crezi ca esti fara pereche...!?"
Ranjeste in ascuns, catana : "Las'ca vedem noi, dupa mentenanta!"
Stie ce stie el, batranul Toma,a prins candva si vremi mai bune,
Cand s-a batut cu Tradatori si cu Pirati si a supus Castele-ntunecate...
Acu-i batran si painea soldatimii, in grija i-a fost dat'-anume,
Ca unuia ce stie cat de buna-i painea, din aluaturi bine framantate...
Dar in secret, batranul Toma, spera sa poata coace in cuptoare
Inaltii cozonaci cu nuca, pufosii aurii, cu gustul vanilat si bun.
Sa-l poata folosi tot colonistul, pe orisice, drept potentare...
Caci el, batranul Toma, a trait si-acum un an, Eventul de Craciun!



Priveam ingandurata spre ecran,
Unde un colonist bine cladit
Si inarmat c-un urias ciocan,
Loveste-ntr-un computer prapadit...

o poveste ...frumoasa

frumoase poezii