Cercul poetilor anonimi !

Hai sa strangem aici pentru nemurirea sufleteasca tot ce-n rime vine a va gandi !
Hai sa ne rostim amarul , fericirea si trairea, de moment un pansament !

Rebel in haos si miscare
miscare-n haosul etern,
etern e cruntul meu blestem,
blestem azi haosul rebel,
ma joc si-n cuvinte joc
si joc ...in loc nu stau deloc !!!

Un vers in vers iti da un sens
In sens eternul tau nonsens
E doar un vers in simplu-i sens

Unic gand dintr-o gandire
In vers iti scrii o amintire
In vers iti scrii poate-o traire
In versuri gasesti nemurire .

Doina

Frunza verde de rasunet
sa ne fie totul sunet
ia din mine ce-ai de luat
si ti-oi da de imbracat
carne moale de pe oase
ce poti tese ce poti coase
intr-un trup mic si murdar
ce-si canta al sau amar

Ma plimb pe aleile gradinii,
Pe sub frunzisuri de castani
Si trandafirii-si pierd toti spinii,
in care am 'sangerat atatia ani .

Pasesc usor, ma-ndrept spre lac,
Impins de pasiune si mister,
Mirosul cald de flori de mac
Imi scalda sufletu-mi stingher,

Mai rar asa o frumusete,
Sunt plin de viata si ador
Linistea cu a ei noblete,
Iubirea cu ai ei fiori,

Ma asez timid privesc in zare,
Luna-n ape straluceste
Si in extaz danseaza gandul
Si ea e acolo, ma priveste .

un mic motto : :)

Ti-e sete de vesnic sublima ta moarte,
Aspiri fericit la-mpacare mereu
Arunca-te vifor in eternitate,
Fii liber in Haos si simte-te Zeu !!!

Nu m-asteapta lumini inainte
N-am lasat lumini inapoi..
Doar o carte cu albe cuvinte
Sa-mi aduca aminte de noi...
Fara focuri bengale-n privire!
Fara focuri aprinse-n obraz !
Fara vorbe arzand de iubire!
S-a sfarsit si te uit ,chiar de azi!

Sa apar si eu pe aici :

In mana lui Zalmoxis un cuget muribund,
Îşi cheltuie credinţa în cumpaniri adverse,
De dorinte întoarse spre străfund,
Emfatice iubiri pe sulite sunt şterse.

Va multumesc ca v-ati alaturat cercului si va mai astept cu drag !!!

Ascult tacerea si plangand,
Mi-aduc aminte tremurand
De valul vietii ce-a trecut,
De simturile ce-am pierdut

Imagini, zile, ore clipe,
Succed trairile de ieri,
Intr-o valtoare fara margini
Orizontu-i nicaieri...

Imbratisez necunoscutul rece
Ma las purtat de-a mea dorinta,
Dar timpu-i scurt si tare trece
Purtand cu el a mea cainta,

E prea tarziu sau prea devreme
Nu vreau sa stiu ce va urma,
Mi-e teama de aceleasi teme
Ce prind contur in viata mea,

Dragostea ce o port in mine
Si ce o am de oferit,
E cat oceanul pentru cine
De mine va mai fi iubit,

Si voi mai renaste odata
Si am un vis de realizat,
Sa ofer viata mea toata
Acelei ce m-a cautat !!!

Andy

cu dedicatie pentru Isabelle83 :))

Waaw ,avem placerea sa asistam de pe margine la ceva minunat !

Ultima farama

Viata e atat de grea,
Cand totul se darama,
Si vezi cum cade in fata ta
Si ultima farama.

Ultima farama din speranta
Ca intr-o zi iti va fi usor,
Sa iti traiesti si altfel viata
O viata fara nici un dor.

Dar nu poti scapa cum vrei,
De dorul ce te omoara,
Si nu poti trai cum vrei
Cand soarta te doboara.

Dar toate trec, la fel cum vin,
Si tu treci la fel, prin toate,
Si n-o sa-ti mai fie viata chin,
Doar tine-ma aproape.

Am si eu una calda, pe care as fi pus-o in alta parte, dar iata ca nu se poate. Ca si aici e cu pumnu-n gura ;)

ca cand Inaltimea Sa
pe tron se credea,
atunci el se trezea
si-n cap o voce auzea
care cam asa spunea:
cobori in jos,luceafar bland,
cobori in jos pe-o sfoara,
sa dai cu..."ca cand"-ul de pamant,
sa vezi ca n-o sa doara.
caci se stie de demult, la orice popoare,
ca nicaieri pe pamant prostia nu doare.
Si vocea era a lui Motoc,
unu care s-a suparat foc
ca a fost prins calcand stramb
pe langa al inaltimii "ca cand".
Si-au inceput sa ranjeasca
si pe altii sa besteleasca
ca vreju' le-a ramas fleasca
si n-avea ce sa le mai...infloreasca.
nici macar vrajitoarea
care le dadea licoarea
nu le-a mai redat vigoarea.
ei au urechi sensibile
la a altora versuri si rime
si n-au mai putut face fata:
s-au stresat ca la piata.
parca cineva-i obliga
sa citeasca versuri si rima!
nu-i obliga, dar se stie:
unii is plini de cocalarie;
si se cred la inaltimi
comentand la anonimi.
improscarea cu noroi
nu e de la vremuri noi,
e un obicei stravechi
transmis prin voci in urechi
si numai prea inaltatii
pot s-o faca pe ratatii,
improscand si bestelind
pe cei ce le ies din rind.
daca voua vi se pare,
asa...ca intr-o doare,
ca personajele sunt reale,
sa stiti ca sunt virtuale.
iar eu nu am nici o vina,
doar ca n-am gasit alta rima ;)