Cuvinte neadresate

Vad chipuri conventionale

umplandu-si golul intreg,in adancime

cu respiratii patetice , prea teatrale,

cautandu-si in strigate straine radacinile

pierdute din vina cui...?

Vad personaje bufe

inchizand cate un ochi cu o plictiseala

cusuta cu ata alba, nesincera ca sarutul

unei femei ce insala.

Vad ramasitele libertatii visate,

inchise in custi tintuite, pecetluite autoritar

cu ridicari din umar,

suprapuse pe cascatul indolent

al sfetnicilor in meschinarii,

ce canta orbilor , preaplinul culorii.

Vad existente paralele mie

rebotezand zeii cazuti de pe socluri de bronz,

nostalgic si dezlanat,

replasmuind pacate si vicii

Vad poteci batute

in ritmuri iuti si tinere,

magie reimprospatata,asteptand ardoarea si sfida.

Vad neputintele tradate

ce n-au supt invataturi strabune si drepte

la sanul ce i-a alaptat matern.

Vad guri cu linii aspre

ce nu stiu a surade,nici a-nalta cuvinte

ce-nchid ca intr-o scoica

trudita-ntelepciune din opuri adunata.

Vad ape fara albii

si tigri fara dungi ,

comete tunse zero si fraze fara verb.

Vad in oglinzi ciobite

priviri fara emotii,si ganduri fara luciu ,

opace , ignorante.

Vad necunoscuti ,dragi mie

ridicand flamuri parasite, cu inversunare naiva..

si stiu ca-mi macin pacatul

in vorbe dezgropate din mlastini

inverzite si dezolate, unde nici un nufar

n-ar supravietui mai mult de-o secunda.

Cand , oare , am inceput

sa nu mai cred in nimic

dacat in apusuri pocite ?

In postul prelungit de idei curate,

sufletele ne imbatranesc inainte de vreme...

Ca o harfa cu rupte corzi

cade sinuciderea spiritului ,agale ,

la marginea campului

de balarii ..